"Tu, cand te rogi, intra in odaita ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns; si
Tatal tau, care vede in ascuns, iti va rasplati."
Oare despre ce odaie era vorba? Sa fie camera in care locuim, ori sa mai fie vre-un sens
metaforic? Ar putea fi vorba despre "camera din inima noastra". Eu prefer sa iau in considerare
ambele variante, fiindca pentru a te ruga trebuie sa fi centrat in inima cu totul, si avem nevoie de
liniste pentru asta. Prin urmare, pentru a intra in "camera inimii", trebuie sa ne detasam de toti si
toate, sa lasam mintea goala, pentru ca aceasta sa poata cobori in linistea inimii. Poate parea
infiorator sa ascultam linistea din noi, sa incetam sa mai vorbim sau sa gandim. Dar imediat ce ne
vom obisnui cu aceasta stare, vom putea intra in aceasta camera minunata, in mijlocul razboiului,
fara a mai fi nevoie sa ne izolam fizicul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu